Industria siderurgică românească sub patronat ucrainean.

Industria siderurgică din România trece printr-o nouă etapă de transformare, după ce două dintre importantele unități de producție de țevi din oțel – cele de la Roman și Iași – au fost recent preluate de companii din Ucraina. Tranzacțiile marchează o schimbare semnificativă în structura proprietății din acest sector și ridică întrebări despre direcția investițiilor în economia locală.

Tranzacții recente in industria siderurgică: Roman și Iași, sub control ucrainean

La finalul lunii martie 2026, grupul ucrainean Interpipe a finalizat achiziția uzinei ArcelorMittal Tubular Products Roman, una dintre cele mai cunoscute unități industriale din zona Moldovei.

Această tranzacție vine la scurt timp după ce un alt grup ucrainean, Metinvest, a preluat fabrica similară din Iași. Astfel, două unități importante din industria românească de țevi au ajuns în proprietatea unor investitori ucraineni, în contextul retragerii treptate a grupului ArcelorMittal din România.

Istoria uzinei de la Roman: de la Petrotub la Mittal Steel

Fabrica din Roman are o tradiție industrială de peste jumătate de secol. Înființată în anii ’50 sub numele de Petrotub, aceasta a devenit un pilon al industriei românești de țevi din oțel.

În perioada comunistă și în anii de după 1990, uzina a fost specializată în producția de țevi fără sudură, tubulatură pentru industria petrolieră și de gaze, precum și produse pentru construcții și infrastructură.

Un moment important a avut loc în 2003, când fabrica a fost privatizată și preluată de Mittal Steel, devenită ulterior parte din ArcelorMittal. Această perioadă a adus integrarea într-un grup global, dar și restructurări dictate de piața internațională a oțelului.

Ce producea fabrica și rolul ei economic

Uzina de la Roman a fost cunoscută în special pentru producția de țevi din oțel fără sudură, conducte pentru energie și industrie și produse utilizate în proiecte petroliere.

Deși a rămas un actor important în economie, unitatea s-a confruntat în ultimii ani și cu dificultăți economice, reflectate în reducerea numărului de angajați și presiuni din piața globală.

De ce cumpără ucrainenii aceste active

Investitorii ucraineni văd aceste achiziții ca parte a unei strategii de extindere în Uniunea Europeană. Pentru aceștia, România oferă acces la piața europeană, infrastructură industrială existentă și oportunități de integrare în lanțuri logistice regionale.

În același timp, aceste investiții pot contribui la menținerea activității industriale și la păstrarea locurilor de muncă în zonele respective.

Un nou capitol pentru siderurgia românească

Retragerea treptată a ArcelorMittal după aproximativ 25 de ani marchează sfârșitul unei etape și începutul alteia, în care capitalul regional devine tot mai prezent în industria grea din România.

Aceste schimbări reflectă dinamica globală a industriei siderurgice, unde competitivitatea, costurile și accesul la piețe joacă un rol esențial.

Întrebare deschisă

În acest context, apare în mod firesc o întrebare: nu ar fi fost posibil ca astfel de active industriale strategice să fie susținute și preluate de investitori din România, pentru a consolida capitalul local și a sprijini economia națională?

Este o întrebare care nu implică neapărat un răspuns simplu, dar care merită analizată în contextul viitorului industriei românești.